substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină responsum.
Definiții
- ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva.
- expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator.
- ripostă, replică.
- soluție, dezlegare.
- știre, veste, informație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | răspuns | răspunsuri |
| genitiv-dativ | răspunsului | răspunsurilor |
| vocativ | răspunsule | răspunsurilor |
| articulat | răspunsul | răspunsurile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a răspunge.
Definiții
- (în Munt.; despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) găurit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru răspunde.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină respondere.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva.
- (v.intranz.) a face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator.
- (v.intranz.) a reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta.
- a interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva.
- a scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare.
- (v.intranz.) a constitui o explicație la o întrebare.
- (v.intranz.) a da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune.
- a lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva.
- (v.intranz.) (fig.) a satisface.
- (înv.) a se potrivi, a corespunde.
- (v.intranz.) a avea comunicație cu..., a străbate până la...
- (despre senzații fizice sau psihice) a se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna.
- (v.refl.) (înv.) a comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane.
- (v.intranz.) a da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.
- (v.tranz.) (înv.) a achita, a plăti o sumă de bani.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru răspunde.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru răspunde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | răspundea | răspundeau |
Sinonime: 1: replica, 3: întoarce, replica, 10: corespunde, 14: garanta
Antonime: întreba