răsfăța
/rəs.fə'ʦa/Etimologie
Origine incertă. Se consideră o derivare de la latină *re-ex-faciāre sau direct de la față cu prefixul răs-, cu sensul inițial de „a mângâia fața”. Alternativ ar fi o variantă de la desfăta.
Definiții
- (v.tranz.) a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată.
- (v.refl.) a se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi.
- (v.tranz. și refl.) a (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta.
- (v.refl.) a ocupa un spațiu mare, a se întinde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răsfăța | răsfățau |
Sinonime: 1: alinta, dezmierda, răzgâia, 2: se răzgâia, 3: (se) înveseli, (se) delecta, (se) desfăta, 4: lăfăi