← înapoi la căutare

părinte

/pə'rin.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină parentem < parens, -ntis.

Definiții

  1. (la pl.) tata și mama.
  2. fiecare dintre cei doi părinți.
  3. (la pl.) strămoși, străbuni.
  4. bărbat considerat în raport cu copiii săi.
  5. (fig.) îndrumător, călăuzitor, protector spiritual.
  6. (fig.) fondator, întemeietor, inițiator (al unei științe, al unei mișcări culturale etc.).
  7. (fig.) (în limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).
  8. șef al religiei creștine, întemeietor sau conducător al Bisericii creștine.
  9. (fig.) preot.

Exemple

  • Ce fac părinții tăi?

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpărintepărinți
genitiv-dativpărinteluipărinților
articulatpărintelepărinții

Sinonime: 1: (la pl.) (fam.) bătrâni (pl.), 3: (la pl.) strămoși (pl.), 4: tată, 5: (bis.) călugăr, monah, 7: Dumnezeu, 8-9: preot

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică