putoare
/puˈto̯a.re/Etimologie
Din latină putor, putoris.
Definiții
- miros urât, greu, neplăcut; duhoare.
- epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; (p.ext.) epitet dat unei femei de moravuri ușoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | putoare | putori |
| genitiv-dativ | putorii | putorilor |
| vocativ | putoare | putorilor |
| articulat | putoarea | putorile |