pustietate
/pus.ti.e'ta.te/Etimologie
Din pustiu + sufixul -ătate.
Definiții
- regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni).
- loc izolat, puțin umblat.
- singurătate, izolare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pustietate | pustietăți |
| genitiv-dativ | pustietății | pustietăților |
| vocativ | pustietate | pustietăților |
| articulat | pustietatea | pustietățile |