proba

Etimologie

Din latină probāre.

Definiții

1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.

Exemple

• A proba sentimentele cuiva.
• Și-a probat temeinic ideile.

Declinare

Sinonime: 1: încerca, verifica, (înv.) ispiti, 2: argumenta, confirma, demonstra, dovedi, întări, susține

Etimologie

in probă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru probă.

Etimologie

Din latină proba (cu sensuri după franceză preuve).

Definiții

1. confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
2. acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
3. (spec.) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
4. (spec.) încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
5. fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; (p.gener.) examen.
6. fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.
7. repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
8. rarnumăr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.
9. verificare a exactității unei operații aritmetice.
10. obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră.
11. analiză medicală.
12. observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
13. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
14. pildă, exemplu, model.

Declinare

Etimologie

Din proba.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru proba.