(v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.
proba — substantiv
forma de singular articulat pentru probă.
proba — substantiv
confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
(spec.) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
(spec.) încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; (p.gener.) examen.
fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.
repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
rarnumăr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.
verificare a exactității unei operații aritmetice.
obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră.
analiză medicală.
observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
(fot.) copie pozitivă pe hârtie.
pildă, exemplu, model.
proba — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru proba.