probă

Etimologie

Din latină proba (cu sensuri după franceză preuve).

Definiții

1. confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
2. acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
3. (spec.) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
4. (spec.) încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
5. fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; (p.gener.) examen.
6. fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.
7. repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
8. rarnumăr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.
9. verificare a exactității unei operații aritmetice.
10. obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră.
11. analiză medicală.
12. observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
13. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
14. pildă, exemplu, model.

Declinare

Etimologie

in probă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru probă.

Etimologie

Din latină probāre.

Definiții

1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.

Exemple

• A proba sentimentele cuiva.
• Și-a probat temeinic ideile.

Declinare

Sinonime: 1: încerca, verifica, (înv.) ispiti, 2: argumenta, confirma, demonstra, dovedi, întări, susține

Etimologie

Din proba.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru proba.