prietenii
/priˈe.te.niː/Etimologie
Din prieten.
Definiții
- forma de plural articulat pentru prieten.
Din prieten.
Din prieten + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prietenie | prietenii |
| genitiv-dativ | prieteniei | prieteniilor |
| articulat | prietenia | prieteniile |
Sinonime: 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie, 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine
Antonime: dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie
Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prieten | prieteni |
| genitiv-dativ | prietenului | prietenilor |
| articulat | prietenul | prietenii |
Sinonime: 1-2: amic, iubit, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, asociat, părtaș, tovarăș
Antonime: dușman, adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică