potcă
/'pot.kə/Etimologie
Din slavă (veche) potŭka.
Definiții
- (pop.) încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă.
- epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; (p.ext.) epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potcă | potce |
| genitiv-dativ | potcei | potcelor |
| vocativ | potcă | potcelor |
| articulat | potca | potcele |