politețe
/po.li'te.ʦe/Etimologie
Din franceză politesse.
Definiții
- atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate.
- ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc.
- (fam.; la pl.) cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (exagerată a) cuiva față de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | politețe | politeți |
| genitiv-dativ | politeții | politeților |
| vocativ | politețe | politeților |
| articulat | politețea | politețile |