Definiția cuvântului „politețe”

politețe — substantiv

1. atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate.
2. ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc.
3. (fam.; la pl.) cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (exagerată a) cuiva față de cineva.