pogace

/po'ga.ʧe/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din sârbocroată pogača, maghiară pogácsa, germană dialectală Pogatsche.

(pop.) turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc.

„Câinească e gura și lacom: sunt ochii la pogace.”Vorbă și tăcere Mâncare și băutură Animale
„Ochii omului se par lacomi la pogace”Mâncare și băutură
„E pace de pogace”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică