poftit

/pof'tit/

adjectiv?

Etimologie

Din a pofti.

/pofˈti/

verb?

Din slavă (veche) pohotĕti.

(v.tranz. și intranz.) a dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni.
(v.tranz. și intranz.) (înv. și reg.) a cere, a solicita (ceva).
(v.tranz.) a invita, a chema (pe cineva).
(v.refl. recipr.) a se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul).
(v.tranz.) (înv. și pop.) a face cuiva o urare.
(v.tranz.) (uneori cu sens imperativ) a ruga (pe cineva ceva).
(v.tranz.) a binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.).
(v.intranz.) a veni (undeva sau la cineva).

Caz	Singular	Plural
verb	poftea	pofteau

„Când ești poftit la vreo masă, pleacă sătul de acasă.”Mâncare și băutură Bani și avere
„A poftit pârdeiul prăjit”Mâncare și băutură
„Când ești poftit la vreo masă”Mâncare și băutură
„A poftit lelea Guța la mere acre”Mâncare și băutură Femeie și bărbat
„A nu se da poftit”
„A poftit și el la lapte de boi”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică