plop

/plop/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină pōpŭlus, prin intermediul unei variante populare *plōppus. Confer italiană chioppo (astăzi pioppo), catalană clop, spaniolă chopo, portugheză choupo și franceza veche peuple > peuplier.

Definiții

(bot.) (Populus) arbore cu tulpina înaltă și dreaptă, cu ramuri subțiri verticale, cu frunze late, lungi, pețiolate și cu flori dispuse în amenți plecați, folosit în scopuri industriale.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	plop	plopi
genitiv-dativ	plopului	plopilor
vocativ	plopule	plopilor
articulat	plopul	plopii

Proverbe & zicători

„Și plopul e înalt, dar îl spurcă ciorile.”Natură
„Plopul nu face pere, nici răchita micșunele.”Natură
„Când a face plopul pere și răchita vișinele, să-ți alin pofta cu ele.”Natură Timp
„Plopul înălțat e găinat de toate ciorile.”Natură
„Când o face plopul nuci, Și gutuiul mere dulci.”Natură
„Și plopul este înalt, dar el caca ciorile”Natură
„Plopul este înalt, dar umbră nu face”Natură
„Plopul nu face pere, nici răchita vișinele (micșunele)”Natură
„Când a face plopul pere”Timp
„Ca un plop de nalt”Natură
„Plopul înălțat, e găinat de toate ciorile”Natură
„Plopul e destul de mare”Natură
„A fi ca plopul”Natură
„Când o face plopul nuci”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică