← înapoi la căutare

pleca

/pleˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină plicare.

Definiții

  1. (v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
  2. (v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
  3. a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
  4. (v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.
  5. (v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
  6. (v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
  7. (v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.
  8. (v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
  9. (spec.) a porni într-o cursă sportivă.
  10. a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.
  11. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pleca.

Exemple

  • Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

Declinare

CazSingularPlural
verbplecaplecau

Sinonime: 1: apleca, 4: apune

Antonime: sosi, veni

plec

/plek/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din pleca.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru pleca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pleca.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică