pleată

/ˈple̯a.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) pletŭ.

(mai ales la pl.) părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); (p.ext.) păr (nearanjat, necoafat).
(reg.) mănunchi de fuior.

„Plete lungi și minte scurtă, judecata mai măruntă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Pletele lungi și minte scurtă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Pletele lungi și mintea scurtă”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Cei cu plete le-ai pierdut și cei chelboși le împletesc”Noroc și soartă
„Ea se dă (umblă) cu pletele în vânt”Femeie și bărbat
„Zulului, plete și perciuni, la muieri se cere”Femeie și bărbat

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică