pieri

Etimologie

Din latină pĕrῑre.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre ființe) a înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească).
2. (prin exagerare):
3. (despre vegetație) a se ofili, a se usca.
4. a fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina.
5. (despre abstracte, stări, senzații etc.) a lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă.
6. a se șterge din amintire, a fi dat uitării.
7. (despre sunete, zgomote, lumină etc.) a-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat.
8. a dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit.
9. a i se fura ceva.
10. a dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva.
11. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pieri.
12. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pieri.
13. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pieri.
14. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pieri.

Exemple

• Pier de frică.
• I-a pierit dorința de plecare.
• A pieri în noapte.

Declinare

Sinonime: 1-2: muri, 3: se ofili, se usca, 4: dispărea, se ruina, cădea, 5: sfârși, 7: dispărea, 8: se pierde, (reg.) se prăpădi, (fig.) se mistui, se scufunda, 10: dispărea, 1-2, 4: (rar) piei

Antonime: 1: (se) naște, învia, trăi, viețui