palat
/pa'lat/Etimologie
Din latină palatum, italiană palato. Confer franceză palais.
Definiții
- peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine, acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii.
- clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; (p.gener.) clădire mare luxoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | palat | palaturi |
| genitiv-dativ | palatului | palaturilor |
| vocativ | palatule | palaturilor |
| articulat | palatul | palaturile |