ostenit
/os.te'nit/Etimologie
Din a osteni.
Definiții
- (înv. și pop.) obosit, trudit, istovit, extenuat.
- care denotă oboseală.
osteni
/os.te'ni/Etimologie
Din slavă (veche) ustanon, bulgară устан'а (ustan'a), rusă устат' (ustat').
Definiții
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
- (v.refl. intranz.) a depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
- (v.tranz.) a supune la un efort; a obosi pe cineva.
- (v.refl. intranz.) a obosi umblând, mergând; (p.ext.) a merge, a se duce undeva sau la cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ostenea | osteneau |
Proverbe & zicători
- „Vorbă de popă ostenit.”Vorbă și tăcere
- „Tot boul l-am mâncat și la capăt ne-am ostenit”Muncă și lene
- „Unul te lasă de ostenit, și altul te ia de odihnit”Muncă și leneTimp
- „Vorba de popa ostenit”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică