orfan
/or'fan/Etimologie
Din neogreacă ορφανωσ (orfanós) < latină orphanus, orpha, orphanum.
Definiții
- (adesea substantivat) care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman.
- lipsit de ceva.
Proverbe & zicători
- „Orfan să fii cu o călivă, măcar a ta călivă să fie”Bani și avere
- „Mai bine orfan liber decât avut sclav.”FamilieBani și avere
- „Nu e orfan cel fără tată și fără mamă”Familie
- „Zi ești orfan, nu te aduna cu avuții”Bani și avereFamilie
- „Mai bine orfan și sănătos, decât avut”FamilieSănătate și boalăBani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică