orbit
/or'bit/Etimologie
Din a orbi.
Definiții
- lipsit de vedere, cu vederea slăbită.
- (fig.) cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit.
- fermecat, fascinat, uluit.
orbi
/or'bi/Etimologie
Din orb.
Definiții
- (v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
- (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
- (v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
- (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
- (v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orbea | orbeau |
Proverbe & zicători
- „A fi orbit de ceva”Minciună și înșelăciune
- „A orbit Dumnezeu pre cineva.”Noroc și soartă
- „A orbit Dumnezeu pre cineva”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică