← înapoi la căutare

orbeț

/or'beʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetor (orb).
  2. (zool.) (Spalax microphthalmus) mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorbețorbeți
genitiv-dativorbețuluiorbeților
vocativorbețuleorbeților
articulatorbețulorbeții

Sinonime: 1: orb, 2: (zool.) cățelul-pământului

orbeț

/or'beʦ/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din orb + sufixul -eț.

Definiții

  1. care nu vede bine sau nu vede deloc.

Sinonime: orb, nevăzător, (reg.) chior

Antonime: văzător

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică