Definiția cuvântului „orbeț”
orbeț — adjectiv
- care nu vede bine sau nu vede deloc.
orbeț — substantiv
- ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetor (orb).
- (zool.) (Spalax microphthalmus) mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului.