orbește
/or'beʃ.te/Etimologie
Din orb + sufixul -ește.
Definiții
- ca orbii, pe dibuite, la întâmplare.
- (fig.) fără discernământ, fără reflecție, fără chibzuință, în mod mecanic.
- necontrolat, nebunește, inconștient; pătimaș.
orbi
/or'bi/Etimologie
Din orb.
Definiții
- (v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
- (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
- (v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
- (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
- (v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orbea | orbeau |
Proverbe & zicători
- „Mândria orbește pe om.”Înțelepciune și prostie
- „A da orbește”Noroc și soartă
- „Mândria orbește pe om”Înțelepciune și prostie
- „Orbă credință te orbește peste fire. Departe de ea”Minciună și înșelăciune
- „Când soarta îți poruncește, te supui orbește”Noroc și soartă
- „Cine plânge pentru toată lumea, orbește”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică