← înapoi la căutare

oră

/'o.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină hōra. Confer italiană ora.

Definiții

  1. unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde.
  2. moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; (p.ext.) fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente.
  3. distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas.
  4. durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment.
  5. timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
  6. lecție, curs.

Exemple

  • O oră are 60 de minute.
  • Ora 10.
  • Parisul se află la trei ore de zbor.
  • De ce ai lipsit de la oră?
  • Oră de literatură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorăore
genitiv-dativoreiorelor
vocativoră, oroorelor
articulatoraorele

Sinonime: 1: (înv.) ceas, 4: răstimp, moment, 6: clasă, curs, lecție

ora

/ˈo.ra/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din oră.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru oră.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică