oră
/'o.rə/Etimologie
Din latină hōra. Confer italiană ora.
Definiții
- unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde.
- moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; (p.ext.) fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente.
- distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas.
- durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment.
- timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
- lecție, curs.
Exemple
- O oră are 60 de minute.
- Ora 10.
- Parisul se află la trei ore de zbor.
- De ce ai lipsit de la oră?
- Oră de literatură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oră | ore |
| genitiv-dativ | orei | orelor |
| vocativ | oră, oro | orelor |
| articulat | ora | orele |
Sinonime: 1: (înv.) ceas, 4: răstimp, moment, 6: clasă, curs, lecție