olac
/o'lak/Etimologie
Din turcă ulak.
Definiții
- (înv.) curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager.
- serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă.
- căruță de poștă; poștalion, diligență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | olac | olaci |
| genitiv-dativ | olacului | olacilor |
| vocativ | olacule | olacilor |
| articulat | olacul | olacii |