oglindă
/o'glin.də/Etimologie
Derivat regresiv din a (se) oglindi.
Definiții
- un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor.
- (p. anal.) (de obicei urmat de determinări) suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina.
- (fig.) ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva.
Exemple
- Se privește în oglindă.
- Oglindă de buzunar.
- Oglinda lacului.
- Oglinda timpului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oglindă | oglinzi |
| genitiv-dativ | oglinzii | oglinzilor |
| articulat | oglinda | oglinzile |
Sinonime: 1: (Transilv.) căutătoare, (înv.) mirază, (latinism înv.) specul, 3: exemplu, imagine, icoană, tablou, înfățișare, reprezentare, viziune