odor
/o'dor/Etimologie
Din sârbocroată odor „pradă”.
Definiții
- obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaier. (La pl.) veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase.
- (fig.) ființă iubită, prețuită; (spec.) copil.
- (înv.) miros, mireasmă, parfum.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | odor | odoare |
| genitiv-dativ | odorului | odoarelor |
| vocativ | odorule | odoarelor |
| articulat | odorul | odoarele |