năduși
/nə.du'ʃi/Etimologie
Din bulgară надуша (naduša).
Definiții
- (v.intranz.) a secreta nădușeală; a transpira, a asuda.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | nădușea | nădușeau |
Proverbe & zicători
- „— De ce te-ai nădușit, prietene? — Am vorbit cu un nerod.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Cine muncește și nu se nădușește?”Muncă și lene
- „S-a nădușit sub limbă”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică