nevătămat
/ne.və.təˈmat/Etimologie
Din ne- + vătămat.
Definiții
- care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr.
- (p.anal.) (despre obiecte) fără nici o lovitură sau stricăciune; intact.
Proverbe & zicători
- „Cine scormonește mărăcini, nevătămat nu scapă.”NaturăÎnțelepciune și prostie
- „Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel de potrivă, pururea culcat.”Înțelepciune și prostieSănătate și boală
- „Cine se atinge de mărăcini, nevătămat nu scapă”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică