← înapoi la căutare

nenoroci

/ne.no.roˈʧi/

verb?

Etimologie

Din nenoroc.

Definiții

(v.tranz. și refl.) a face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a (-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a (-și) distruge viața.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru nenoroci.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	nenorocea	nenoroceau

Proverbe & zicători

„Omului fericit și popa îi dă colacul uns cu miere, celui nenorocit nici covrigel stângerei.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„Nu râde de nenorocit, căci norocul e schimbător.”Noroc și soartă Moarte
„Nenorocită cheftea”Noroc și soartă
„Nu râde de nenorocit, căci norocul e”Noroc și soartă
„La orice nenorocire, să te uiți la cei nenorociți ca să te”Noroc și soartă
„Cartoafa nenorocită”Mâncare și băutură Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică