natură
/na'tu.rə/Etimologie
Din franceză nature < latină, italiană natura, germană Natur.
Definiții
- lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; (p.restr.) lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima.
- ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi.
- ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament.
- caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | natură | naturi |
| genitiv-dativ | naturii | naturilor |
| vocativ | natură | naturilor |
| articulat | natura | naturile |