← înapoi la căutare

natură

/na'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză nature < latină, italiană natura, germană Natur.

Definiții

  1. lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; (p.restr.) lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima.
  2. ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi.
  3. ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament.
  4. caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnaturănaturi
genitiv-dativnaturiinaturilor
vocativnaturănaturilor
articulatnaturanaturile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică