măreț
/mə'reʦ/Etimologie
Din a mări + sufixul -eț.
Definiții
- care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos.
- (înv. și reg.) mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios.
Proverbe & zicători
- „Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește, dar cum cade jos îndată se vestejește.”NaturăMoarte
- „Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește.”NaturăFemeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică