muchie
/ˈmu.ki.e/Etimologie
Probabil latină *mutila (= mutulus).
Definiții
- linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric.
- margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe.
- marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte.
- marginea palmei dinspre degetul cel mic.
- partea opusă tăișului unor unelte de tăiat.
- partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; (p.ext.) coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muchie | muchii |
| genitiv-dativ | muchiei | muchiilor |
| vocativ | muchie | muchiilor |
| articulat | muchia | muchiile |