mișel
/miˈʃel/Etimologie
Din latină misellus.
Definiții
- de nimic, ticălos, nemernic; laș, fricos.
- (înv.) de condiție modestă, de rând.
- (înv. și reg.) sărac, nevoiaș; vrednic de plâns.
- (înv. și reg.) slab, bolnav, infirm; (p.ext.) lipsit de energie.
mișel
/miˈʃel/Definiții
- om de nimic, ticălos, nemernic; om laș, fricos.
- (înv.) om de condiție modestă, de rând.
- (înv. și reg.) om sărac, nevoiaș; om vrednic de plâns.
- (înv. și reg.) om slab, bolnav, infirm; (p.ext.) om lipsit de energie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mișel | mișei |
| genitiv-dativ | mișelului | mișeilor |
| vocativ | mișelule | mișeilor |
| articulat | mișelul | mișeii |
Proverbe & zicători
- „Mai bine cu cel voinic la pagubă, decât cu cel mișel la câștig.”Înțelepciune și prostie
- „Mai bine să fii cu un om vrednic la pagubă, decât cu un mișel la dobândă.”Prietenie și dușmănieÎnțelepciune și prostie
- „Timpul are dinți de oțel, roade voinic și mișel.”Timp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică