mișcare
/miʃ'ka.re/Etimologie
Din a mișca.
Definiții
- acțiunea de a (se) mișca și rezultatul ei.
- ieșire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziției; deplasare a unui obiect sau a unei ființe.
- schimbare a poziției corpului, a membrelor etc.; exerciții sau parte a unui exercițiu sportiv executate prin schimbarea poziției corpului, a membrelor etc.; (p.ext.) gest.
- fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de șah, de tabie etc.
- viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo.
- (concr.) parte dintr-o compoziție muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo.
- activitate, acțiune, faptă.
- (fam.) plimbare (pe jos).
- deplasare în spațiu, înaintare, circulație; (p.ext.) animație, agitație, forfotă.
- serviciu care dirijează circulația trenurilor.
- (la pl.) deplasare organizată, strategică, a unei unități militare.
- schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul.
- acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepții.
- acțiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitație, revoltă, revoluție.
- (fig.) îndemn, impuls, imbold, pornire.
- rarsentiment, emoție.
- categorie filozofică înglobând toate schimbările și procesele care au loc în Univers; (p.gener.) schimbare, transformare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mișcare | mișcări |
| genitiv-dativ | mișcării | mișcărilor |
| vocativ | mișcare | mișcărilor |
| articulat | mișcarea | mișcările |