meserie
/me.seˈri.e/Etimologie
Din mesereare (învechit „slujbă, funcție” < latină).
Definiții
- profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie.
- (p.gener.) profesiune (de orice fel).
- ocupație; preocupare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meserie | meserii |
| genitiv-dativ | meseriei | meseriilor |
| vocativ | meserie | meseriilor |
| articulat | meseria | meseriile |