substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză mérite.
Definiții
- calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă.
- ansamblu de calități intelectuale sau morale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | merit | merite |
| genitiv-dativ | meritului | meritelor |
| articulat | meritul | meritele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru merita.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru merita.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză mériter < latină meritare.
Definiții
- (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
- a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
- (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.
Exemple
- Meriți o bătaie!
- Merităm laudele noastre.
- Această noutate merită confirmare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | merita | meritau |
Sinonime: 1: i se cuveni, (înv.) învrednici, meritarisi, 3: face