meșter

/'meʃ.ter/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din maghiară mester.

persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru.
proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi).
rarnume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc.
om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
(astăzi rar) persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru.

/'meʃ.ter/

adjectiv?

„La lemne cioplind cărămidar nu te faci, nici meșter de lemne lucrând la cărămidă.”Muncă și lene
„Multă lucrare face pe meșterul bun.”Muncă și lene
„Meșterul cel bun cu cel mai sănătos lemn caută să se slujească.”Muncă și lene
„Meșterul cel bun umblă ca banul din mână în mână.”Muncă și lene Bani și avere
„Meșterul se cunoaște la lucru.”Muncă și lene
„După unelte se cunoaște meșterul.”Muncă și lene
„Urât meșter a croit-o”Muncă și lene
„Multă lucrare face pe meșterul bun”Muncă și lene
„Nimeni nu se naște meșter”Muncă și lene
„Meșterul cel bun, cu cel mai sănătos”Muncă și lene
„Meșterul se cunoaște la lucru”Muncă și lene
„După unelte se cunoaște meșterul”Muncă și lene
„Meșterul strică”Muncă și lene
„Meșter e dracul”Muncă și lene
„Mare e Dumnezeu, dar meșter e și dracul!”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică