mărita

Etimologie

Din latină maritare.

Definiții

1. (v.refl.) (despre femei) a se căsători.
2. (v.tranz.) a da o fată în căsătorie.
3. (v.tranz.) (fam.) a vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mărita.

Declinare

Sinonime: căsători, cununa, însura

Antonime: divorța, despărți

Etimologie

Din mare.

Definiții

1. (v.refl. tranz.) a crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
2. (v.refl.) a crește în vârstă, a se face mai mare.
3. (v.tranz.) a crește, a ridica (valoarea, prețul).
4. (v.tranz. și refl.) a (se) intensifica, a (se) dezvolta.
5. (v.tranz. și refl.) a (se) prelungi în timp.
6. (v.tranz.) a da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
7. (v.refl.) (înv. și pop.) a se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
8. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mări.

Declinare

Etimologie

Din latină maritus.

Definiții

1. (înv. și reg.) soț; mire.
2. (pop.) măritat.
3. faptul de a (se) mări; mărire.

Declinare

Etimologie

Din mărita.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru mărita.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru mărita.
3. forma de participiu trecut pentru mări.

Definiții

1. devenit mai mare; crescut.
2. (despre ochi) care este larg deschis; lărgit.
3. slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit.
4. vestit, celebru, ilustru, nobil.