mărar
/məˈrar/Etimologie
Legat de greacă μάραθρον (márathron), dar derivarea este obscură. Derivație directă din greacă (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, II, 744; Pascu, II, 60; Diculescu, Elementele, 460) este puțin probabilă. Poate din neogreacă μαράθριον (maráthrion). Confer albaneză mërajë și latină marathrum. Alternativ de origine autohtonă.
Definiții
- (bot.) (Anethum graveolens) plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme și cu flori galbene, întrebuințată drept condiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărar | — |
| genitiv-dativ | mărarului | — |
| articulat | mărarul | — |