mănuși
/məˈnuʃʲ/Etimologie
Din mănușă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru mănușă.
mănușă
/mə'nu.ʃə/Etimologie
Din mână + sufixul -ușă.
Definiții
- obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le.
- (pop.) mănunchi.
- (reg.; și ca termen tehnic în arheologie) toartă (la oale, vase, căni).
- (p.gener.) parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mănușă | mănuși |
| genitiv-dativ | mănușii | mănușilor |
| vocativ | mănușă | mănușilor |
| articulat | mănușa | mănușile |
Proverbe & zicători
- „Parcă-i cu mănuși în mâini.”
- „Despuiatului mănuși îi lipsește”Bani și avere
- „Parcă e cu mănuși în mâini”Vorbă și tăcere
- „Cu mănuși pe mână nu torci mătase”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică