luptă
/ˈlup.tə/Etimologie
Din latină lucta.
Definiții
- încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele).
- (la pl.) ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători.
- ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie.
- (fig.) ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar.
- străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra.
- străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | luptă | lupte |
| genitiv-dativ | luptei | luptelor |
| vocativ | luptă | luptelor |
| articulat | lupta | luptele |