lauzi
/ˈla.uzʲ/Etimologie
Din lăuda.
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru lăuda.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru lăuda.
lăuzi
/lə.uˈzi/Etimologie
Din lăuză.
Definiții
- (v.intranz.) a se afla în perioada lăuziei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lăuzea | lăuzeau |
Proverbe & zicători
- „Decât să lauzi pe un împărat, mai bine să-i arăți greșelile”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
- „Când tu pe tine singur te lauzi, și la cei ce te ascultă, să”Vorbă și tăcere
- „Partea femeiască pururea s-o lauzi, pururea s-o cinstești”Femeie și bărbat
- „În România, chiar și cerul se supără când îl lauzi prea mult.”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică