laur
/'la.ur/Etimologie
Din latină laurus. Confer italiană alloro, provensală laur, franceză laurier, spaniolă și portugheză laurel.
Definiții
- (bot.) (Laurus nobilis) dafin.
- (la pl.) frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); (fig.) glorie, victorie.
- (bot.) (Ilex aquifolium) arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii.
- (bot.) (Datura stramonium) plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă.
Exemple
- Frunze de laur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | laur | lauri |
| genitiv-dativ | laurului | laurilor |
| vocativ | -- | — |
| articulat | laurul | laurii |
Sinonime: 1: (bot.) dafin, 2: (pl.) dafini, 3: (bot.) laur-de-munte, ilice, 4: (bot.) ciumăfaie