judeca

Etimologie

Din latină judicare.

Definiții

1. (v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
2. (v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
3. a considera, a socoti drept...
4. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
5. (v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
6. (v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.
7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru judeca.

Exemple

• Judeca lucrurile după aparențe.

Declinare

Sinonime: 1, 2: chibzui, (se) gândi, socoti, (înv. și reg.) sămălui, (fig.) cântări, cumpăni, drămui, 3: considera, 4, 5: (jur.) (înv. și reg.) se pârî, se pricinui, (reg.) se pricini, (înv.) se prici, se prigoni

Etimologie

Din verbul a judeca.

Definiții

1. judecată.
2. judecare.
3. socoteală.
4. observare.
5. hotărâre.
6. apreciere.
7. calificare.
8. cenzurare.
9. criticare.
10. certare.
11. (înv.) bătaie.
12. (reg., Transilv.) conținere.

Declinare

Definiții

1. (despre o cauză) asupra căruia s-a dat o hotărâre judecătorească.
2. (despre un litigiu) soluționat.
3. (despre oameni) condamnat.
4. (despre un lucru) gândit.
5. de care s-a ținut seama.
6. considerat drept...
7. hotărât.
8. apreciat.
9. calificat.
10. (despre un lucru) asupra căruia s-a format o părere.
11. criticat.
12. cenzurat.
13. care are o părere proastă despre sine sau despre un lucru.
14. (despre un lucru) gândit într-un anumit fel.
15. (despre o persoană) tras la răspundere.
16. (p.ex.) certat.
17. (înv.) bătut.
18. (reg., Transilv.) conținut.

Etimologie

Din judeca.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru judeca.