isteț
/isˈteʦ/Etimologie
Din slavă (veche) istĩcĩ.
Definiții
- ager (la minte), deștept, iscusit, priceput.
- vioi, sprinten.
Proverbe & zicători
- „Decât cu un nemernic la câștig, mai bine cu un isteț la pagubă.”Înțelepciune și prostiePrietenie și dușmănie
- „Isteț ca broasca”Animale
- „Viteaz (isteț) ca cocoșul”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică