verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină imputāre.
Definiții
- (v.tranz. și refl. impers.) a (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile.
- a face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru imputa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | imputa | imputau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + puți.
Definiții
- (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
- (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împuțea | împuțeau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru imputa.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru imputa.