împuți
/ɨm.puˈʦi/Etimologie
Din în- + puți.
Definiții
- (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
- (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împuțea | împuțeau |